Recuperarea oncologică

Medicii din cadrul clinicii Nera vor implementa un program de recuperare oncologică a bolnavilor, ţinând cont de mai multe aspecte care, până acum în România, au fost neglijate:

Etiopatogenie

• Depistarea cauzelor şi a mecanismului de evoluţie a cancerului;
• Depistarea precoce şi valorificarea potenţialului de recuperare în primii 5 ani de evoluţie a bolii;

Psihoterapie

• Consilierea bolnavului pentru a-l ajuta să depăşească barierele sociale şi psihologice care apar odată cu diagnosticul;

Învăţarea unui nou stil de viaţă

• Consilierea bolnavului privind eliminarea factorilor de stres şi a factorilor ambientali agresivi care îl pot afecta în lupta cu boala;
• Redarea speranţei şi-a optimismului pentru a putea face faţă recuperării;

Dietoterapie

• Adoptarea de noi diete alimentare pentru a reduce efectele neplăcute ale chimioterapiei/radioterapiei şi pentru a grăbi vindecarea post-operatorie;

Kinetoterapie

• Terapie prin mişcare pentru a obţine refacerea funcţiilor acelor părţi ale corpului afectate de boală;
• Efectuarea de exerciţii fizice statice şi dinamice în cadrul unei terapii individualizate.

Aşadar, în prim planul recuperării oncologice din cadrul clinicii Nera, va fi abordarea integrativă a bolnavului şi grija pentru calitatea vieţii lui, oferindu-i-se asistenţă medicală, socială şi spirituală. Astfel vom readuce speranţa şi şansa la o viaţă mai bună pentru cei cărora cancerul le-a năruit visele.

Să vezi un om drag cum suferă şi să te simţi incapabil să-i alungi durerea şi teama, nu-i lucru uşor. Ştim că e un subiect delicat, aşa că vom fi sinceri cu tine: încercăm să-ţi fim aproape şi să te ajutăm să ajuţi şi tu, la rândul tău, acea persoană din viaţa ta care e bolnavă de cancer.

În primul rând: fii tare, fii puternic, fii un punct de sprijin pentru el! Gândeşte tu pozitiv şi apoi transmite-i şi lui încrederea şi optimismul de care are nevoie pentru a putea să se vindece. Apoi, încearcă să-ţi dai seama prin ce trece şi fă tot posibilul să-l ajuţi, aşa cum poţi.

Fii acolo!
Poate că ai impresia că ajutorul tău nu e îndeajuns de folositor sau poate ai senzaţia că tot ce ţi-ar putea sta în putere e inutil în comparaţie cu gravitatea situaţiei. Uneori însă e de ajuns doar să fii lângă cel bolnav, să-l ţii de mână, să-l priveşti cu sinceritate în ochi, să-l asculţi şi să-l îmbrăţişezi. El va şti că există cineva în viaţa lui pentru care merită să lupte. Se va simţi protejat. Se va simţi iubit, iar asta contează enorm pentru el.

Încurajează-l!
Primele reacţii care apar odată cu diagnosticul de cancer sunt legate de anxietate. Bolnavului îi este frică. Îi e frică de diagnostic, frică de pronostic, frică de posibilele simptome. Îi e frică de moarte.

Probabil şi tu simţi frică. Înfrâneaz-o, uit-o! Gândeşte-te doar la cum îl poţi încuraja. Fii alături de el şi spune-i lucruri pozitive, faceţi planuri pentru viitor, vorbiţi despre recuperare şi vinderare. Vorbeşte-i cu speranţă şi încredere.

Ridică-i moralul!
Un alt simptom care apare frecvent după aflarea diagnosticului este depresia. Bolnavul se simte deznădăjduit, e copleşit de gânduri negre, de apatie. Plânge mult, se simte inutil şi abandonat. Are sentimentul că pentru el nu mai există nicio soluţie de salvare. Se simte singur.

Şi aici intervii tu. Tu, cel care poate să-i ridice moralul! Tu, cel care poate să-l facă să râdă! Tu, cel care poate să-l facă să se simtă protejat, iubit, îngrijit. Acordă-i atenţie! Răspunde-i la întrebări! Ajută-l în toate! Explică-i că cel mai puternic efect terapeutic îl are atitudinea pozitivă. Acum e rolul tău să-l faci să devină optimist.

Îngrijeşte-l!
E posibil ca durerile, depresia şi frica să-l împiedice să aibă un somn normal. Un bolnav de cancer poate suferi de insomnie. Ajută-l să se odihnească, ajută-l să doarmă. Îngrijeşte-te să-i faci ceaiuri din extract de plante care să-l liniştească sau chiar să-i dai medicamente.

E important să doarmă, pentru că altfel se va simţi extenuat şi epuizat, atât fizic, cât şi psihic. Iar un corp obosit nu poate să lupte pentru viaţa lui.

Ţine-l ocupat!
E bine ca bolnavul să evite suprasolicitarea şi, mai ales, stresul, aşa că e indicat să-şi ia concediu, să se retragă temporar de la serviciu. Însă, nu trebuie să se simtă inutil, el trebuie să aibă în continuare o preocupare care să-i suscite interesul, atât mental cât şi fizic. Ajută-l să-şi găsească o preocupare: faceţi sport împreună, gătiţi, îngrijiţi o grădină de flori, pictaţi, scrieţi. Orice.

Ajută-l să se implice în activităţi, ajută-l să-şi găsească motive să lupte cu boala, ajută-l să se simtă în continuare important.

Menajează-l!
Evită să-i dai veşti proaste, indiferent dacă ele au sau nu legătură cu boala. Discutaţi despre diagnostic şi despre tratament, dar nu-l îngrijora şi evită să vorbeşti cu el despre cazuri de cancer care nu şi-ai găsit rezolvarea. Pune accent pe lucrurile şi veştile bune, pe situaţiile pozitive şi pe amintirile plăcute.

Poţi cere ajutor
Dacă simţi că nu poţi să îl înţelegi în totalitate şi că ajutorul tău nu e de ajuns, atunci poţi ruga un psiholog să vorbească cu el. Un specialist înţelege mai uşor prin ce trece un bolnav şi îi poate oferi răspunsuri şi soluţii care să-l motiveze şi să-l facă să privească situaţia cu mai mult optimism.